Ultimele articole

Cadoul zilei de marti

Tamara RojoNevoia sau tehnologia sau amandoua ne ajuta si pe noi dansatorii, coregrafii, consumatorii de dans sa comunicam mai bine si mai repede. Festivaluri sau competitii de dans se muta (prin livestreaming) online, usor de vizionat indiferent unde am fi. Aerowaves, AltConcurs sunt doar cateva din exemplele care au trecut in era online si mobile a dansului.

Martea aceasta vine cu o noua propunere, asa ca rezervati-va o pauza de macar 15 minute departe de task-urile zilnice si obositoare, pentru putina miscare si frumusete.

ArtStreamingTV, plaftorma online de livestreaming si continut digital dedicat artelor, va difuza live competitia English National Ballet’s Emerging Dancer. Desfasurata la London Palladium, competitia se afla la a 7-a editie si va fi pentru prima data disponibila oricarui spectator online. Biletele vizionarii online costa intre 10 si 25 de lire. Performance-uri, interviuri cu artistii, backstage access si imagini sau clipuri din spatele cortineri. Cei 6 finalisti din acest an vor evolua in fata unui juriu reprezentat de: Tamara Rojo, Artistic Director al English National Ballet, Sir Matthew Bourne, Viviana Durante, Thomas Edur CBE, Russell Maliphant, Oxana Panchenko si Morgann Runacre-Temple.

Linkul de acces va fi postat in curand aici.

Enjoy! #RedB

Despre echilibru in dans

11143418_10204691742719867_3982899193527406433_nMulte zile au trecut de cand conflictul de la Opera Romana a cuprins presa, social media, dansatorii, coregrafii, ministri, spectatori si datatorii cu parerea pe orice subiect. Mi-au scris multi intrebandu-ma de ce tocmai eu nu am o parere exprimata public despre situatia Baletului din Bucuresti. Foarte simplu: eu sustin dansul, nu interese politice, financiare, sau profesionale. Si da, ma asteptam sa ajungem in acest punct.

Nu, nu am fost la mitinguri pentru ca eu cred ca locul dansatorilor este in sala de balet si pe scena. Emotia si pasiunea sunt preferabile pe scena si nu in fata camerelor de luat vederi sau pe Facebook. Iar cei vinovati pentru ca dansatorii (multi sau putini) au fost deturnati de la ce trebuie ei sa faca suntem noi, cu totii si societatea pe care o construim zi de zi.

Autoritatile au gestionat cel putin gresit toata aceasta criza si se vede ca nu are nimeni habar de nevoile artelor spectacolului sau de o ordine logica si profesionista a schimbarilor. Bajbaim si ne dorim sa bajbaim. Aproape de neconceput pentru un stat European al anului 2016, cu deschidere catre toate organismele in masura sa consilieze o politica si o strategie de dezvoltare a dansului. Pana si un consultant de comunicare valoros cu acces la Internet poate contura in cateva saptamani o strategie pe 10 ani de dezvoltare a Baletului.

Opera nu este singurul caz legat de dans care atrage permanent numai negativul din noi. Am asistat si la protestele Centrului Dansului (contemporan), finalizate cu…nimic. Dar este poate cel mai vizibil. Cine ar fi crezut ca intr-o cladire emblema, care de abia in ultimii ani a inceput sa fie populata considerabil la spectacolele de balet (asta si datorita diversificarii repertoriului Baletului) se pot naste atatea orgolii si tabere. Daca as fi fost manager, m-as fi concentrat pe cum sa transform institutia asta intr-una profitabila (este oare? Nu cred!) si cu personalitate (care este identitatea noastra in dansul clasic? Niciuna!). Acestea doar ca prime masuri.

Nu, nu voi lua partea niciunei tabere, pentru ca dansul are nevoie de oameni cu viziune, deschidere si maturitate. Pe care inca nu ii vad in jurul meu, la nivel executiv. De manageri, directori artistici si profesori echilibrati si maturi. Stiu “pe surse” destule despre “abuzurile” de la Opera, nici nu stiu cu ce as putea incepe; adevarul insa este ca nu ma intereseaza. Rolul meu nu este acela de a manageria Opera, nici de a face investigatii sau anchete. Nici macar acela de a trainui echipa de comunicare a Operei care in 2 ani de zile mi-a gresit in aproape toate modurile in care se poate gresi in aceasta profesie: greseli gramaticale in comunicate, lipsa de viziune si reactie (singurele tool-uri de comunicare sunt comunicatele de presa si cate o conferinta organizata cel putin incropit in holul cladirii, conferinte din care nu intelegi aproape nimic, si la care am renuntat sa mai merg), interes zero pentru oamenii care chiar vor sa sprijine (neconditionat) institutia si directia ei artistica. In 2 ani de zile nu am putut obtine un interviu cu dnul Kobborg. Asta este realitatea, aproape neputincioasa, a dansului clasic.

Rolul meu este sa dansez, sa invit lumea la dans, sa sprijin dansatorii si coregrafii care promit si, atata timp cat raman in tara, sa misc lucrurile inspre pozitiv, fie prin evenimentele pe care le organizez, fie aici, in social media. Stiti, e usor sa renuntam, in orice domeniu am activa. Sa plecam, sa jignim, sa distrugem. Mai greu este sa show resilience and build. Declaratiile lipsite de viziune si jocul in praful din social media, vi-l las voua, domnilor si doamnelor care stiti doar sa va dati cu parerea si sa daramati. Va stiti voi care sunteti. Eleganta cu care sper sa navighez prin lumea dansului ma inspira sa aleg alta cale decat voi.

Eu ii sfatuiesc pe cei care ma citesc si (poate) ma apreciaza sa se concentreze pe ce pot face ei: sponsorizati un elev al Liceului de Coregrafie, duceti-va copiii la dans, respectati artele. Sa respectam trecutul si experienta celor care au dansat inaintea celor tineri, dar sa sustinem si noua generatie, care este mai expusa la ce este relevant in dans, acum. Si care trebuie ajutata. Este vorba despre acel echilibru intre traditie si nou, pe care doar oamenii maturi il pot sustine. Daca doriti dans, va invit pe www.redballerina.com  (blog non-comercial). Daca doriti altceva…nu sunt calauza voastra.

Ne vedem duminica la Teatrelli/CreArt!

Ps: da, pot scrie texte frumoase, am preferat insa de aceasta data sa fiu mai directa si clara. Ceva pozitiv sigur va iesi si din asta.

Kisses from #RedB