Uncategorized
Scrie un comentariu

Despre Saraiman, Portretul lui Dorian Gray si alte emotii…

Image

Imi aduc si acum aminte, era anul 2005. Aveam loc pe randul doi la Teatrul Odeon. Citisem cartea si credeam ca nimeni nu o poate rezuma intr-o piesa si cu siguranta nimeni nu poate interpreta povestea doar prin dans. Nu am uitat nimic: parfumul pretios care a inundat scena imediat dupa ce s-a tras cortina, costumele minutios lucrate, vocea povestitorului, muzica apasatoare, scenografia impunatoare si respiratia sacadata a dansatorilor.

Emotional atunci eram devastata si asta s-a simtit in cum am inteles spectacolul. Intotdeauna e importanta starea ta interioara atunci cand esti spectator. Aveam impresia ca ma regasesc in fiecare tablou si in fiecare scena. Si credeam ca doar eu pot sa inteleg trairile dansatorilor, iar dramele noastre mi se pareau comune. A fost atat dureros cat si eliberator si am iesit din sala parca dintr-o bucla a timpului. Trecusera 3 ore care mi se pareau o viata.

Peste ani, durerea de atunci s-a estompat. Si am ramas cu amintirea unui spectacol in care dansul a fost mai puternic decat cuvantul. Si in care Mazilu a umplut scena generos, dansand parca pentru fiecare spectator in parte. A transmis mai mult decat as fi putut astepta atunci. O cronica foarte speciala a spectacolului, semnata de distinsa Liana Tugearu o spune mai bine decat mine. Imi pare rau ca spectacolul nu se mai joaca si acum. L-am regasit apoi in Depeche Dance, la fel de inspirat si inspirational.

Nu am mai gasit de atunci un dansator roman care sa ma emotioneze la fel de mult. Pentru mine, Razvan Mazilu ramane un artist complex, care nu s-a limitat ca expresie doar la dans, care a invatat, evoluat si a luptat ca dansul sa fie in continuare apreciat si valorificat. A incercat sa se adapteze vremurilor in care nu mai avem rabdare sa privim, sa traim, sa iubim. Un portret frumos al sau a fost realizat de catre TVR Cultural.

Recent si-a lansat un nou spectacol, Saraiman, un mix de dans contemporan si stand-up, pe muzica regretatei Romica Puceanu. Am fost circumspecta la inceput pentru ca nu credeam ca se vor potrivi in mintea mea. Am descoperit insa ca ambele forme de expresie vorbesc despre libertate si toleranta, despre emotie si conectare reala la spectatori. Dan Badea m-a facut sa rad, Mazilu m-a ajutat sa simt si sa imi redescopar originile romanesti. S-au completat si au transmis. Mi-am adus aminte la final ca Mazilu zambea la fel ca atunci cand purta costumul lui Dorian. Razvan este un om frumos si complex. Iar Saraiman este un spectacol pe care il recomand cu toata caldura, programul lunii iunie poate fi gasit pe pagina de Facebook Saraiman sau aici.  Razvan este ajutat cu multa dedicare de catre Raluca Rogoz si asta se vede la fiecare spectacol.

Eu ma voi duce sa il vad pe Razvan Mazilu impreuna cu Monica Petrica in „Un Tango Mas” la Odeon pe 22 iunie. Si cat de curand voi fi din nou spectator de stand-up cu Dan Badea :).

ImageImage

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s