Uncategorized
Scrie un comentariu

Duios, Melinda trecea

Nu am mai scris pe blog de ceva vreme. Asta pentru ca am trait. Nu, nu am dansat. Am trait. O alta saptamana de dans contemporan, de data aceasta cu inspiratia Melindei Jakab, zana noastra minunata din Cluj. O saptamana la finele careia mi-am dat seama ca imposibilul nu exista. Am vrut sa renunt de minim 10 ori si de minim 20 de ori m-am razgandit. Am mers in fiecare seara, mi-am julit mainile, picioarele, gatul, coloana. Au fost momente in care imi iesea totul si unele in care nu reuseam sa leg nici macar doi pasi unul de altul.

Insa vanataile trec, ranile se vindeca, pana si muschii inceteaza sa te mai doara. Poti sa te misti din nou ca inainte si ajungi, ca in orice poveste, sa iti aduci aminte doar de momentele frumoase. Si de oamenii frumosi. Acum, privind inapoi, totul a fost ca o poveste, fara zmei insa. Totul a mers bine. Antrenamentele, coregrafia, repetitiile. Pana si sala in care am sustinut spectacolul a fost fix ce imi doream, dar parca mi se parea imposibil sa se intample. Andreea Capitanescu a crezut in nebunia noastra frumoasa si am fost gazduiti de WASP, cu siguranta unicul loc din Bucuresti care arata la fel de occidental (in materie de spatiu de dans contemporan) ca in NYC.

Si pentru ca lucrurile evolueaza pas cu pas, recunosc ca nu as fi putut face nimic acum fara tot ce am invatat pana acum. Fara cursul si ghidarea lui Razvan Mazilu. Sau fara prietena mea Ana, frumosul suflet cu care impart bara de balet si sticla de apa in fiecare marti si joi. Sau fara ceilalti colegi alaturi de care am fost o familie. Sau fara Gabi, cea careia ii datorez dragostea pentru jette, cele mai bune caramele si napolitane plus multe zambete atunci cand biroul imi face ziua amara. Aproape ca suna ca un discurs de Oscar, dar totul vine din trairi sincere. Cand simti, stii. Cand stii, trebuie sa spui mai departe. Poate in curand vom scoate la lumina mai mult oamenii frumosi din dansul romanesc, oamenii cu povesti, oamenii care muncesc si inspira fara sa se bata cu pumnul in piept. Si care se multumesc cu privirea din ochii nostri (cursanti, dansatori, performeri) la finele orelor sau show-urilor.

Melinda este tacuta si te invata prin propriul ei exemplu. Crede in tine chiar cand tu nu o faci. Si te forteaza sa iti intreci limitele parca mai aprig atunci cand o refuzi. A unit 10 personalitati total diferite intr-o trupa unitara, in numai 5 zile. Multumim Melinda pentru ca ne-ai vazut mereu mai frumoase decat suntem. Si suntem toate minunate! (inclusiv Ovidiu, cavalerul nostru 🙂 ). Acum stiu ca vreau sa fac asta toata viata. Ma inclin!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s