Lună: decembrie 2014

Vinerea Isadorei

„Cand Isadora Dansa” a fost cel mai frumos cadou pe care l-am primit la finele acestei saptamani. Si care mi-a adus aminte de unul dintre primele spectacole pe care le-am vazut la Odeon, „Portretul lui Dorian Grey„. Poate si datorita unui ingredient comun: Razvan Mazilu, acum in rolul complex de regizor, coregraf si designer de costume al spectacolului realizat dupa textul lui Martin Sherman. Desi am asteptat un show-biografie a celebrei dansatoare, povestea prezentata a fost construita pe un anumit moment din viata ei si pe cateva relatii importante cu personalitati ale vremii. Interpretarea intensa, aproape nevrotica pe alocuri pentru unii spectatori, a avut o semnificatie aproape ciudat de pozitiva pentru mine, la cateva ore dupa spectacol. Atunci, mi-am dat seama de ce. De la un timp, am devenit nu mai critici, ci mai deranjati de tot ce credem ca nu este in spectrul obisnuit al unei conversatii zilnice. Uitam ca teatrul inseamna interpretare, exacerbare si intensitate, pentru ca noi, spectatorii sa fim purtat prin actori, costume, scenografie si mai ales cuvinte intr-o lume aflata in afara …