Experience
Scrie un comentariu

Vinerea Isadorei

5872983fa5573d56a241bcb21d59aa8b„Cand Isadora Dansa” a fost cel mai frumos cadou pe care l-am primit la finele acestei saptamani. Si care mi-a adus aminte de unul dintre primele spectacole pe care le-am vazut la Odeon, „Portretul lui Dorian Grey„. Poate si datorita unui ingredient comun: Razvan Mazilu, acum in rolul complex de regizor, coregraf si designer de costume al spectacolului realizat dupa textul lui Martin Sherman.

Desi am asteptat un show-biografie a celebrei dansatoare, povestea prezentata a fost construita pe un anumit moment din viata ei si pe cateva relatii importante cu personalitati ale vremii. Interpretarea intensa, aproape nevrotica pe alocuri pentru unii spectatori, a avut o semnificatie aproape ciudat de pozitiva pentru mine, la cateva ore dupa spectacol. Atunci, mi-am dat seama de ce. De la un timp, am devenit nu mai critici, ci mai deranjati de tot ce credem ca nu este in spectrul obisnuit al unei conversatii zilnice. Uitam ca teatrul inseamna interpretare, exacerbare si intensitate, pentru ca noi, spectatorii sa fim purtat prin actori, costume, scenografie si mai ales cuvinte intr-o lume aflata in afara cotidianului, obisnuitului. De fapt, o lume pe care o cautam chiar noi. In timp, am uitat ca teatrul si opera sunt locuri ale fanteziei, ale imaginatiei, ale gesturilor amplificate si dramatizate si ca ceea ce ni se pare incomod, deranjant, atatator poate are exact aceasta menire. Arta nu este niciodata comoda sau conventionala; arta trebuie sa ne scoata din sfera noastra conformista si sa ne transpuna intr-un tablou care era de neimaginat initial.

10665287_10203458770096322_2234275184885257770_n

Acesta este un astfel de spectacol; provocator, cu o interpretare mixta (accente clasice si contemporane pe parcursul piesei), pe care il descoperi pe masura ce inaintezi in poveste si care iti lasa un gust…greu de descris. Ai senzatia ca finalul nu spune totul, ca lipseste o finalitate sau o morala. Morala insa sta tocmai in felul in care Isadora a reinventat dansul. I-a oferit libertate. Tot asa cum acest spectacol ne lasa libertatea de a-l intelege asa cum ne dorim.

Aparitia diafana a Monicai Petrica, parca atemporala a conturat un tablou de dans dinamic, ce a transmis mai mult decat 1000 de cuvinte. Apoi coregrafia transpusa in miscarea scenica a fiecarui actor a fost in mod special o surpriza foarte placuta. Scenografia minimalista (o bolta sculpturala, un pian si un scaun) au fost punctele de pornire ale celor mai importante capitole din actiune. Si desi regia si textul pareau initial ca o vor pune in valoare in special pe Isadora, celelalte personaje nu au gravitat in jurul ei impersonal, ci au functionat ca ingrediente (pe alocuri picante la nivel de replici) sau micro-intrigi pentru monologurile Isadorei. In mod special, pe Andrei Runcanu. Si pe Mihai Smarandache, interpretul lui Yesenin, un actor cu un camp energetic amplu (vizibil in modul in care „acopera scena”), pe care eu l-am descoperit in piesa „Un tramvai numit dorinta” (la acelasi Teatru Odeon) si l-am reintalnit de curand in texte mai contemporane (Teatrul Godot, „Hell” versiunea actuala a lui Chris Simion).

timthumb„Cand Isadora dansa” m-a condus pentru doua ore intr-o lume atemporala, construita scena cu scena pe un text la fel de atemporal (recomandarea mea este sa fiti foarte atenti la subtilitatile textului). Si m-a facut sa imi doresc sa aflu mai multe despre universul (inteles sau nu) al Isadorei. Daca nu stiti nimic despre Isadora, nu cautati inainte de spectacol, ci dupa. Daca stiti si vreti sa vedeti viziunea lui Martin Sherman si a lui Razvan Mazilu despre ea, descoperiti-o fara asteptari preimpuse, fiti liberi in minte si mai ales, suflet.

Datele urmatoarelor reprezentatii sunt disponibile pe website-ul Teatrului Odeon; poate voi ii veti descoperi pe Vlad Logigan in rolul pe care acum l-a interpretat Andrei Runcanu si pe Judith State oferind o alta semnificatie pentru momentele de dans. Iar aici gasiti cateva informatii despre celebra Angela Isadora Duncan.

Enjoy! Red Ballerina 🙂

credite foto: arhiva personala, Teatrul Odeon, pinterest.com

Această intrare a fost publicată în: Experience

prin

Dance curator and tastemaker. Dancer. Proud member of CID UNESCO

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s